Igiena bucală corectă (A doua parte)

În această a doua parte vă voi vorbi despre igiena gurii și a dinților, incluzând informații despre pulberile dentare, despre avantajele folosirii clorurii de sodiu și vă voi descrie modalitățile corecte de a vă peria dinții.

În afara pastelor de dinți, se mai întrebuințează pulberile dentare, reprezentând combinații ale diverselor săruri minerale la care se adaugă pulberi de dentină, de coral, de piatră-ponce ca și diverse argile.

Pulberile dentare prezintă marele avantaj al curățării rapide, prin efectul mecanic al frecării depozitelor asupra cărora acționează. Pe lângă aceste calități, pulberile dentare au însă și neajunsuri; neavând o formă regulată a particulelor care le compun, pot dăuna suprafețelor de smalț, producând subțierea acestora, prin tocirea prismelor de smalț. Acțiunea lor detergentă este mai mică față de aceea a pastelor de dinți. Pulberile dentare se recomandă a nu fi utilizare mai mult de o dată pe zi, ceea ce este insuficient față de nevoile igienei bucale. Sunt contraindicate la persoane care prezintă defecte ale smalțului dentar, displazii, la persoanele cu predispoziție la parodontoze, ca și la copii; aceștia din urmp având un smalț care nu a atins încă gradul de structură al adultului.

Apele de gură prezintă mijloace bune pentru păstrarea igienei gurii. Acțiunea lor principală constă în dezodorizare, datorită componentelor aromatice pe care le conțin, și anume, a esenței de mentă, de vanilie, de scorțișoară, a tincturii de anason, etc. Acțiunea lor de curățare este foarte redusă, având în schimb un efect calmant și ușor antiseptic.

Sărurile minerale folosite ca atare, sau introduse în pastele și în pulberile dentare, își găsesc deplină justificare. Astfel bicarbonatul de sodiu inhibă creșterea microbilor, care, după unii, ar fi responsabili de producerea cariilor. Dar cea ma importantă sare utilizată în curățarea artificială a dinților, rămâne clorura de sodium care nu este altceva decât sarea de bucătărie.

Avantajele folosirii sării ca mijloc de igienizare a gurii sunt multiple. Astfel:

– stimulează secreția salivară, nealterând compoziția salivei.

– blochează activitatea microbilor din gură, prin modificarea reacției mediului bucal.

– are un rol în împiedicarea apariției pietrei, a tartrului dentar.

– folosirea sării de bucătărie în cadrul periajului dentar, chiar în mod prelungit, nu este periculoasă nici pentru hipertensivi, diabetici sau gravide.

– prin stimularea concentrației salivare, contribuie la eliminarea toxinelor din organism.

– menține capacitatea de rezistență a mucoasei guii, prin efectul stimulator al circulației sanguine la acest nivel.

– întrebuințarea sării de bucătărie pentru periajul dentar, reprezintă o metodă simplă și extrem de economicoasă, cu rezultate superioare prafurilor dentare.

– nu are restricții de vârstă.

– periajul cu sare de bucătărie se face la fel ca oricare alt periaj, după aceleași metode și același orar.

– sarea pentru periaj nu trebuie să fie extrafină. Calitățile cele mai bune s-au dovedit a fi prezente în sarea inferioară.

– sarea va trebui pisată fin, uniform cernută, pentru a nu răni gingiile și zgâria dinții.

– în cazul periajului cu sare, nu este necesar concomitent și un periaj cu pastă.

Folosirea sării de bucătărie în periaj vă va demonstra, în timp, calitățile sale deosebite.

Periajul dentar, deși pare un lucru extrem de simplu și bine cunoscut de toată lumea, este în realitate practicat corect numai de un număr foarte mic de persoane. Găsirea celei mai bune metode de periaj dentar a suscitat interesul multor cercetători. Se cunosc până astăzi peste 25 de metode puse la punct, privind modul de a ține și a mișca periuța de dinți, în vederea obținerii unei cât mai bune și mai eficiente curățări a dinților.

Cea mai des practicată pare a fi metoda periajului orizontal, care însă, prezintă mari incoveniente, cum ar fi următoarele:

– prin mișcările orizontale, resturile alimentare adunate pe suprafețele dinspre buze și dinspre limbă ale dinților, sunt aglomerate în spațiile interdentare.

– mișcările orizontale favorizează retracția parodonțiului, dezgolind treptat rădăcina dintelui.

– nu exercită masajul țesuturilor moi care înconjoară dintele.

Metoda recomandată astăzi a fi cea mai eficientă este cea a periajului cu ajutorul mișcărilor verticale, prezentând următoarele avantaje:

– efectuează o bună curățare, atât a suprafețelor dentare, cât și a spațiilor interdentare, scoțând resturile alimentare din aceste spații.

– curăță papilele interdentare.

– activează circulația din parodonțiu fără a produce retracția gingiei și dezgolirea rădăcinii dentare.

– este ușor de practicat, putând deveni o deprindere corectă încă de la o vârstă fragedă.

Clătirea cu putere a gurii are drept scop eliminarea resturilor de pastă sau de pulbere rămase printre dinți și în gură. Clătirea gurii poate reprezenta ea însăși un mijloc de curățare în cazul în care nu se poate întrebuința periuța și pasta, adică atunci când există o inflamație a mucoasei gurii. Ca adjuvant, după periaj se recomandă clătirea gurii cu apă simplă de la robinet sau cu apă călduță, cu apă sărată sau cu apă de gură.

Atunci când mișcările de clătire se fac sub presiune, se efectuează o spălare a suprafețelor dinților cu mobilizarea puternică a mușchilor feței, ai limbii, ai cerului gurii, prin aceasta realizându-se și un bun masaj al mucoasei gurii. Prin repetarea operației de umflare și dezumflare a obrajilor, trecerea apei prin spațiile interdentare se face în mod repetat și sub presiune, ducând la curățarea acestora.

Clătirea se mai poate face și cu un jet sub presiune, realizat cu soluție de apă sărată de exemplu, introdusă printr-un autosifon.

Întreținerea periuței de dinți. Ca oricare alt obiect de igienă personală, periuța de dinți trebuie păstrată cu atentă grijă. Primul lucru pe care îl subliniez este faptul ca periuța de dinți trebuie să aparțină unei singure persoane. Pentru menținerea calităților ei, periuța are nevoie de o bună întreținere. Astfel, după terminarea fiecărui periaj, va fi ținută sub un jet puternic de apă pentru a fi bine curățată, lucru care trebuie să dureze cel puțin un minut; în acest timp fiind în mod repetat scuturată.

Păstrarea permanentă a periuței în apă sau în soluție dezinfectantă nu este recomandabilă pentru motivul că datorită umezelii, partea activă a periuței (respectiv perii) își va pierde calitățile. De altfel, dezinfecția permanentă a periuței nu este necesară, aceasta fiind stric personală. Este de ajung ca ea să se facă din când în când, la anumite intervale de timp.

Periajul dentar trebuie practicat după fiecare masă importantă, insistându-se în mod deosebit asupra periajului după masa de seară. Aceasta pentru considerentul că alimentele rămânând în spațiile dintre dinți, în timpul somnului de noapte, timp de 6-8 ore, în gură fiind o temperatură constantă se creează cele mai bune condiții de dezvoltare a microbilor și de atacare a smalțului dentar.